PorschA no. 4 sau Spleen de vineri

Oameni ai muncii de pretutindeni, astazi am stat la semafor in spatele unui Porsche Panarama. Sau Panamera. 4. Nu 4 masini, modelul nr 4. Stiti voi, ca la Mambo numarul 5. Dar sa revenim. Era frumos si negru. Masina, nu soferul, ca la ala nu m-am uitat ca mi-a fost rusine. I-am vazut doar ceasul in oglinda laterala. Si fara sa vreau, vreo 10 secunde m-am gandit la:

- oare cat costa
- oare oglinda lui costa cat toata masina mea
- oare e vineri azi? E vineri azi !
- oare am lasat destula distanta intre mine si el
- oare am 2 distante regulamentare intre mine si el (nu de alta, dar bolidul meu pleaca cu scartz si sa nu-l pup...)
- oare cati bani are in portofel (oare cate bonuri de masa mai am eu in portofel)
- oare e vineri azi? E vineri azi !
- oare se baga la o liniuta
- oare e programator (nu, cu siguranta nu e programator)
- oare e vineri azi? E vineri azi !

Si din toata povestea asta am tras o invatatura. Importanta. E vineri aaaaaaaaaaaaaaazi ! My 2nd favorite "F" word !!!

Ah da,  si "it's Porsche-A"! :)

Hai rock on si aveti grija ca e Ionut Adancu' loose prin Bucuresti, ca luni are un tete-à-tete cu mine. Si alte cateva mii de oameni, la concert.

Ca de cand nu ne-am vazut...

Buna ziua si buna sa va fie si inima :)

De cand nu ne-am vazut (citit/scris), multa vreme a trecut si multe lucruri s-au mai schimbat. Cam toate in ceea ce ma priveste, slava Domnului ca in bine! Si pentru ca scuza mea de a nu mai scrie in acest locsor al meu si numai al meu era "nu am timp", iar colega mea draga Oana Iordachescu ne spunea ca "nu mai am timp" este varianta adulta si moderna a "mi-a mancat catelul tema" am decis ca reluam activitatile!

Despre ce voi scrie nu stiu. Habar nu am. Probabil lucruri de moment, probabil lucruri care nu prezinta interes, insa care simt eu ca trebuie spuse. In principiu scriu pentru amicul Demostene, ca numai el citeste :) Glumesc. Scriu (si) pentru mine si pentru vocile mele interioare (asta nu suna bine venind de la un om care intervieveaza oameni pentru a decide daca se potrivesc pe anumite posturi, dar ma risc) care urla sa iasa la suprafata.

Uelcam bec pentru cei care au revenit prin zona si seif giurni pentru cei care au plecat! Hasta la prochaine fois, mates!

Za Blonda(pensionata)Rock :)

Luni dimineata nici iarba nu creste!

Si uite-asa te apuca o depresie pe la 8-9 duminica seara ca-ti vine sa scrii cererea de demisie. Te bagi in pat si visezi clienti, candidati, proiecte, mailuri...(pt aia care mai au constiinta, pt restul probabil dormi ca o marmota roz pe un norisor pufos!) Si dupa enshpemii de snuzuri, te trezesti frate! Si se sparge si oglinda din baie cand te uiti ce fata ai dupa 2 zile cand incerci sa traiesti pentru alea 5 zile din urma in care,let's face it, nu ai facut nimic sa traiesti...si te imbraci cu ce-ti pica in mana. Si te duci spre metrou ca la taiere. (daca mai si ploua, deja simti ca pastilele alea roz uitate de vreo 3 luni in suportul de pixuri de pe birou is bomboanele cele mai fine!). Si urci in metrou. Si te-nghesui ca sardina, si asculti maneaua care urla din castile lu' vecinu', si faci slalom printre semidoctul/1/2docta care citeste un sfert de pagina in 5 statii, si singurul lucru care te binedispune este nefericirea comuna afisata pe fetele celorlalti. Ajungi la Victoriei (aia norocosi ca mine) si cobori si te ia asa o rafala de vant (si draivetartaft coafura nu rezista), o iei pe gangul frumos odorizat de langa ghereta cu flori si intri intr-o rasuflare la Snecatec. Si iti iei latemachiatu' si treci printre cei 10 idioti cu burtile pana la volan care te claxoneaza pe trecerea de pietoni si il saluti ca in fiecare dimineata pe cainele-dinozaur de la colt. Si ajungi. Intri pe poarta si iti duci mana la geanta/buzunar sa cauti bedju'. Si intri si ii saluti si pe ceilalti nefericiti, apoi intri in birou si vezi cum pe laptop/calculator/alt obiect de opresiune sociala iti zambeste ca un Joker malefic, plin doldora de mailuri. Sute si sute si sute. Si te asezi, cantrolaltdilit si pui parola. O mai pui o data, ca evident ca prima data o gresesti si pac! Ori primesti o veste buna care te ajuta sa scoti primul zambet chinuit, ori una atat de proasta ca primul lucru pe care il faci e sa iei o pauza. Eventual de tigara. Si uite asa lunea nici iarba nu creste. Intra in greva de luni.