Luni dimineata nici iarba nu creste!

Si uite-asa te apuca o depresie pe la 8-9 duminica seara ca-ti vine sa scrii cererea de demisie. Te bagi in pat si visezi clienti, candidati, proiecte, mailuri...(pt aia care mai au constiinta, pt restul probabil dormi ca o marmota roz pe un norisor pufos!) Si dupa enshpemii de snuzuri, te trezesti frate! Si se sparge si oglinda din baie cand te uiti ce fata ai dupa 2 zile cand incerci sa traiesti pentru alea 5 zile din urma in care,let's face it, nu ai facut nimic sa traiesti...si te imbraci cu ce-ti pica in mana. Si te duci spre metrou ca la taiere. (daca mai si ploua, deja simti ca pastilele alea roz uitate de vreo 3 luni in suportul de pixuri de pe birou is bomboanele cele mai fine!). Si urci in metrou. Si te-nghesui ca sardina, si asculti maneaua care urla din castile lu' vecinu', si faci slalom printre semidoctul/1/2docta care citeste un sfert de pagina in 5 statii, si singurul lucru care te binedispune este nefericirea comuna afisata pe fetele celorlalti. Ajungi la Victoriei (aia norocosi ca mine) si cobori si te ia asa o rafala de vant (si draivetartaft coafura nu rezista), o iei pe gangul frumos odorizat de langa ghereta cu flori si intri intr-o rasuflare la Snecatec. Si iti iei latemachiatu' si treci printre cei 10 idioti cu burtile pana la volan care te claxoneaza pe trecerea de pietoni si il saluti ca in fiecare dimineata pe cainele-dinozaur de la colt. Si ajungi. Intri pe poarta si iti duci mana la geanta/buzunar sa cauti bedju'. Si intri si ii saluti si pe ceilalti nefericiti, apoi intri in birou si vezi cum pe laptop/calculator/alt obiect de opresiune sociala iti zambeste ca un Joker malefic, plin doldora de mailuri. Sute si sute si sute. Si te asezi, cantrolaltdilit si pui parola. O mai pui o data, ca evident ca prima data o gresesti si pac! Ori primesti o veste buna care te ajuta sa scoti primul zambet chinuit, ori una atat de proasta ca primul lucru pe care il faci e sa iei o pauza. Eventual de tigara. Si uite asa lunea nici iarba nu creste. Intra in greva de luni.

Si asa ploua cu ganduri...

Cand ploua nu ploua cu picaturi. Ploua cu ganduri. Cu amintiri...
Fiecare strop resimtit pe piele e o atingere din trecut. A unor maini care te luau in brate cand erai mic si ti-era frica de tunete, a unor buze care ti-au sarutat prima data fruntea, a unei priviri care ti-a atins prima data inima, a unui fior care ti-a trecut prin intreg corpul cand a trebuit sa pleci prima data de langa cineva drag...Lista "picaturilor" e atat de lunga si noi toti pastram in noi atatea "conglomerate" de acest gen, incat la un moment dat izbucnim. Izbucnim in...ploaie. Si astfel stropi mari de ganduri se abat asupra altora. [Cred ca asa a fost si aseara : gandurile celor care erau la concert la Ava Inferi s-au razbunat pe cei care au blocat circulatia pentru concertul Shakira.]
Cand ploua nu ploua cu picaturi. Ploua cu ganduri. Cu amintiri... asa

Decizii

Deciziile grele se iau zambind :)
Deciziile usoare se iau razand de-a dreptul.
Nu deciziile ne sperie, ci consecintele lor. Si cu cat le amanam mai mult, cu atat devin mai grave.